POVESTEA SAPUNULUI IN CATEVA CUVINTE…

Imaginati-va…

Intr-o splendita seara de vara, la adapostul unei caverne, un vanator preistoric frige ultima captura la o frumoasa valvataie. Grasimea animalului sfaraie si picura in cenusa inca fierbinte. Brusc s-a dezlantuit furtuna si ploaia se strecura in siroaie pana peste cenusa (bogata in potasiu) Toate ingredientele s-au unit pentru ca sapunul sa apara din neant!

Istoriceste, cele mai vechi semne de utilizare a sapunului se afla cu cateva mii de ani inainte de Hristos; se prezinta ca tablete de argila scrise in sumeriana, limba vorbita in Mesopotamia (Irakul de astazi). Se infatisa ca sapunul este utilizat pentru pregatirea lanei inainte de vopsire.

La inceputul erei noastre romanii, consumau mult sapun pentru spalarea parului. Galezii il utilizau de asemenea in tabacarie si pentru lesie. La prepararea sapunului se utiliza grasime animala si cenusa de lemn de fag. Dealungul secolelor au fost experimentate multe substante grase cum ar fi untura de peste si uleiurile tropicale pe care negustorii de sclavi le aduceau la nivelul secolului XVII.

In 1791 Nicolas Leblane inaugureaza chimia moderna si descopera, pornind de la sarea de bucatarie, soda caustica ce a usurat mult prepararea sapunului.

In 1893, inspirat de predesesori, Eugene Chevreul elaboreaza teoria saponificarii. Noua era a sapunului se nastea.

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *